AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mișcător. ♦ (zool.; despre organe) Care servește la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultații și tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire]. Vezi definitia »

BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc¹. – Din rus., ucr. bašmak. Vezi definitia »

cordágiu, cordágiuri, s.n. (înv.) toate frânghiile, funiile și ștreangurile unei corăbii. Vezi definitia »

BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; venit net al unei întreprinderi socialiste. ♦ Beneficiu de inventar = dreptul moștenitorului de a nu-și lua răspunderea pentru datoriile unei succesiuni decât în limita averii moștenite. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior.- Fr. bénéfice (lat. lit. beneficium). Vezi definitia »

APATIU, sat în com. Chiochiș, jud. Bistrița-Năsăud. În timpul răscoalei de la Bobîlna (1437-1438), aici a avut loc o luptă și apoi a doua înțelegere dintre răsculați și nobili. Vezi definitia »