scopârcí, scopârcésc, vb. IV (reg.) a scuipa mult. Vezi definitia »

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV) – Din sl. smučati. Vezi definitia »

pârci¹, pấrciuri, s.n. (reg.) limbă îngustă de pământ care a rămas nearată între brazde; greș, jibiță, clin. Vezi definitia »

măciuci în buci! expr. (obs. – în propoziții afirmative) nimic. Vezi definitia »

mușchéci adj. (reg.; despre cai) de statură mică, cu corpul și gâtul scurt. Vezi definitia »