cricí, cricésc, vb. IV (reg.) 1. a trimite vorbă, a da știre, a anunța. 2. a da cuiva o însărcinare, a însărcina. 3. a pune cuiva în vedere un lucru; a stărui, a recomanda. 4. (refl.) a se înțelege (cu cineva), a cădea de acord. Vezi definitia »

clénci (clénciuri), s. n. – 1. Creangă cu bifurcațiile tăiate parțial de care se pot agăța obiecte diverse. – 2. Bifurcație a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creangă. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limbă de cataramă. – 6. Clanță de ușă. – 7. Încurcătură, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscută, cu excepția faptului de a fi vorba de o creație din familia lui clanț. Cihac, II, 61, îl punea în legătură cu sl. ključĭ „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klečka „așchie” și DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klinče „cui de potcoavă”. – Der. clenciuros (var. înv. clincios), adj. (noduros). DAR pune în legătură cu clenci adj. înclincit (împerecheat; se spune despre cîini). Vezi definitia »

strâjnicí, strâjnicésc, vb. IV (reg.) a (se) tunde rău. Vezi definitia »

stârmocí, stârmocésc, vb. IV (reg.) 1. a jindui. 2. a aștepta o răsplată, o pomană. 3. a înghiți în sec. Vezi definitia »

stîrlíci s. m. – Hematom, purpură. – Var. sterlici, strelice. Probabil în loc de *sdrelici, de la sdreli „a se stîlci, a produce contuzii”. După Cihac, II, 363, din sl. strĕla „săgeată”, dacă socotim că sdreli a avut aceeași origine. Este cuvînt identic cu strelici, s. m. (mariposa nocturna), numit așa pentru că ar lăsa dintre degete un prăfușor care, după concepția populară, ar produce o inflamație. Vezi definitia »