MIORLĂÍT¹, miorlăituri, s. n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ Fig. (Depr.) Plâns subțire și tânguitor. – V. miorlăi. Vezi definitia »

POLEÍT², -Ă, poleiți, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. ♦ Fig. Învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie). – V. polei². Vezi definitia »

SCHIMONOSÍT, -Ă, schimonosiți, -te, adj. Pocit, deformat, sluțit. ♦ (Despre față și despre gură) Strâmbat, contractat într-o grimasă (trecătoare). [Var.: (reg.) schimosít, -ă adj.] – V. schimonosi. Vezi definitia »

SCHELĂLĂÍT, schelălăituri, s. n. Chelălăit¹. – V. schelălăi. Vezi definitia »

ÎNAURÍT, -Ă, înauriți, -te, adj. (Pop.) Care este aurit. [Pr.: -na-u-] – V. înauri. Vezi definitia »