borș (bórșuri), s. n. – 1. Zeamă acră preparată din fermentarea tărîțelor de grîu. – 2. Ciorbă preparată cu această zeamă. – 3. (Arg.) sînge. Rut., rus. boršt (Miklosich, Slaw. Elem., 16). – Der. borșar, s. m. (poreclă dată soldaților); borșer, s. n. (vas în care fermentează borșul); borși, vb. (a fermenta). Vezi definitia »

LAȘ, -Ă adj. Fricos, slab de înger; mișel. [< fr. lâche, cf. lat. laxus – slab]. Vezi definitia »

săcălúș (săcălúșe), s. n. – Tun mic. Var. săcălaș. Mag. szakallás, din sl. sokolŭ „tun” (Cihac, II, 322; Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

SECRIÁȘ s. n. v. sicriaș. Vezi definitia »

CLONDIRÁȘ, clondirașe, s. n. Diminutiv al lui clondir. – Clondir + suf. -aș. Vezi definitia »