CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi în jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de formă; Con vulcanic = partea exterioară în formă de con (1), a unui vulcan; con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cône]. Vezi definitia »

BATESON [béitsn], Gregory (1904-1980), antropolog american. A aplicat conceptele teoriei comunicației în domeniul psihiatriei, în vederea explicării cauzelor schizofreniei. Op. pr.: „Comunicarea”, „Trepte spre o ecologie a spiritului”. Vezi definitia »

TORȘÓN s. n. bucată de cârpă, de vată etc. (< fr. torchon) Vezi definitia »

AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește, în formă de granule, în semințele, fructele, tuberculele plantelor; se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Fr. amidon (< gr.). Vezi definitia »

TAUTOCRÓN, -Ă adj. (Fiz.) Care are loc în timpi egali; care este situat la intervale egale, identice de timp. ◊ Curbă tautocronă = curbă (cicloidă) situată în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare tautocronă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. [< fr. tautochrone, cf. gr. tauto – același, chronos – timp]. Vezi definitia »