Definita cuvantului pentasilabic
PENTASILÁBIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Format din cinci silabe. [< fr. pentasyllabique, cf. gr. pente – cinci, syllabe – silabă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pentasilabic
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestările oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. Vezi definitia »
POLIGÉNIC, -Ă adj. 1. (despre soluri) care s-a format în condiții bioclimatice succesive diferite. 2. referitor la poligenism. (< fr. polygénique) Vezi definitia »
ZAHÁRIC, zaharici adj. (În sintagma) Acid zaharic = acid obținut prin oxidarea unor sorturi de zahăr și de amidon. – Din fr. saccharique. Vezi definitia »
piérsic (piérsici), s. m. – Specie de pom fructifer (Prunus persica). – Var. înv. chiarsic, chiarsăc, mold. persic (și der.). Mr., megl. chiarsic. Lat. (malus) pĕrsĭcus (Diez, I, 314; Candrea-Dens., 1387; REW 6429), cf. it. pesca, calabr. p(i)ersica, prov. persega, fr. pêche, sp. prisco (varietate de piersică), port. pecego, basc. mersika. – Der. piersică, s. f. (fructul piersicului), cf. alb. pieškë (Philippide, II, 651); piersiciu, adj. (de culoarea piersicii). Rut. persyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 406), ca și, probabil, rus. persik (părerea lui Sanzewitsch 207, cum că rom. ar proveni din rusă, nu e probabilă). Vezi definitia »
TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și noi reptile. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique. Vezi definitia »