Definita cuvantului mușca
MUȘCÁ, mușc, vb. I. l. Tranz. A apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). ◊ Expr. A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. Intranz. și tranz. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mușca
DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roți, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde șinele de fier. 2. Tranz. și refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Des1- + fereca. Vezi definitia »
PÍCA2 s. f. (med.) pervertire a gustului, constând în a prefera substanțele necomestibile (cărbune, pământ, argilă etc.). (< fr. pica) Vezi definitia »
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică. Vezi definitia »
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica (III, 5), a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedificare. Vezi definitia »
PRACTICÁ vb. I. tr. A pune în practică. ♦ A profesa, a exercita o meserie, un sport etc. [P.i. práctic. / cf. fr. pratiquer, germ. praktizieren]. Vezi definitia »