AUTONOMÍSM s.n. Tendință pentru autonomie; autonomie. ♦ Atitudine teoretică în estetică, teoria artei și critica de artă care exagerează autonomia esteticului. [< fr. autonomisme]. Vezi definitia »

PSIHOLOGÍSM s. n. tendința de a interpreta fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale prin factorul psihologic; exagerare a importanței factorului psihologic în literatură. ♦ ~ lingvistic = curent în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, conceput ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. (< fr. psychologisme) Vezi definitia »

LOGICÍSM s.n. Denumire dată teoriilor care fundamentează matematica cu ajutorul logicii, reducând matematica la logică. [< germ. Logizismus, fr. logicisme]. Vezi definitia »

SITOTROPÍSM s. n. tropism cauzat de un excitant de nutriție. (< fr. sitotropisme) Vezi definitia »

RABINÍSM s. n. Doctrina rabinilor. – Din fr. rabbinisme. Vezi definitia »