OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec. Vezi definitia »

ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (În expr.) ◊ (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. solt „datorie bănească; vină”. Vezi definitia »

ALANTOÍNĂ s.f. Produs de oxidare al acidului uric, prezent în urina mamiferelor. [Pron. -to-i. / < fr. allantoïne]. Vezi definitia »

TÍPĂ s.f. 1. (Fam.; peior.) Tipesă. 2. (Rar) Literă de tipar pentru imprimare. [< tip + -ă, cf. fr. type]. Vezi definitia »

GASTRÚLĂ s.f. (Biol.) Stadiu în dezvoltarea embrionului după blastulă. [< fr. gastrula]. Vezi definitia »