BELIGERÁNȚĂ s. f. calitatea de beligerant; stare de război. (< fr. belligérance) Vezi definitia »

stránă (-ne), s. f. – 1. (Înv.) Teren, cîmp. – 2. Scaun, jilț pentru demnitari în biserică. – 3. Scaunul dirijorului. – 4. Locul ocupat de cîntăreți în biserică. – 5. Țarc de noapte pentru turmă. Sl. strana „parte, regiune” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 372), cf. bg. stran, sb., cr., slov., ceh. strana. – Der. stranic, adj. (înv., străin), cf. Coresi limba stranică și striinată, unde se vede că stranic nu este din aceeași familie cu străin, (var. înv. strainic), din sl. stranĭnikŭ; stră(i)nic, s. m. (străin, venetic), înv.; stră(i)nici, vb. (a hoinări, a umbla), înv. Vezi definitia »

scăfíță, scăfíțe și scăfíți, s.f. (reg.) 1. vas de lemn în formă de cupă sau de ceașcă de mici dimensiuni, din care se bea. 2. (înv.) scafă mică; scăfiță (v.). 3. conținutul unei scăfițe; conținutul cu vasul respectiv. 4. căuș mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. 5. sertar mic de masă; sertăraș. 6. o parte a morii de apă. 7. articulație. 8. numele a două specii de ciuperci necomestibile. Vezi definitia »

argílă (argíle), s. f. – Lut. Fr. argile. – Der. argilos, adj. Vezi definitia »

SÉXTĂ s. f. (muz.) interval într-o gamă diatonică de șase trepte; treapta a șasea de la o treaptă dată; supradominantă. (< fr. sexte, germ. Sexte) Vezi definitia »