ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Șovăi + suf. -tor. Vezi definitia »

MAGNETOMOTÓR s. n. electromotor în a cărui construcție intră un magnet permanent. (< fr. magnetomoteur) Vezi definitia »

ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, care audiază o muzică, o conferință etc. – Din asculta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

a-i ieși pe ogor expr. (intl.) a ieși la jefuit. Vezi definitia »

ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte foarte largi, foarte variate, foarte numeroase ale unei probleme, ale unei activități etc. – Atot- + cuprinzător. Vezi definitia »