ÁPRIG, -Ă, aprigi, -ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru², crunt, nemilos, înverșunat. 3. Lacom, hrăpăreț. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Et. nec. Vezi definitia »

dirig, -ă, dirigi, -e s. m., s. f. (șc.) diriginte. Vezi definitia »

CONTRADÍG s.n. Dig de consolidare a digului principal. [Cf. fr. contre-digue]. Vezi definitia »

GIG s. n. 1. ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe rulante pentru cei care trag la rame. 2. trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. (< engl. gig) Vezi definitia »

FIRFIRÍG s. m. v. firfiric. Vezi definitia »