Definita cuvantului supusăciune
supusăciúne, supusăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații prin forță; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu supusăciune
AUTOGESTIÚNE s.f. Gestiune sau administrare proprie; autogestionare. [Cf. fr. autogestion]. Vezi definitia »
VICISITÚDINE s. f. concurs de împrejurări nefavorabile; (p. ext.) necaz, suferință. (< fr. vicisitude, lat. vicissitudo) Vezi definitia »
ELECTROEROZIÚNE s.f. Electroerodare. [Pron. -tro-e-. / < fr. électroerosion]. Vezi definitia »
CONFRUNTAȚIÚNE s.f. v. confruntație. Vezi definitia »
PRESIÚNE s.f. 1. Forță exercitată (prin apăsare) asupra unei suprafețe; apăsare. 2. (Fig.) Constrângere morală, violență. [Pron. -si-u-. / cf. fr. pression, it. pressione, lar. pressio]. Vezi definitia »