EPIMÓNĂ, epimone, s. f. (Lit.) Comorație (2). – Din fr. épimone. Vezi definitia »

HÁLCĂ, hălci, s. f. Bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan. – Din magh. halk. Vezi definitia »

LOCÁNDĂ s.f. (Rar) Han, local unde se servesc băuturi în Italia. [< it. locanda]. Vezi definitia »

cáplă, cáple, s.f. (înv.) partea care închide ermetic butoiul și care poartă cepul. Vezi definitia »

MONÁDĂ, monade, s. f. 1. Termen (folosit în filozofia lui Leibniz) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, microscopic, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. – Din fr. monade, germ. Monade. Vezi definitia »