CARTIÉR, cartiere, s. n. 1. Parte a unui oraș deosebită de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) și care formează o unitate organică. ♦ Locuitorii acestei părți a orașului. 2. Parte din comandamentul unei mari unități, compusă din personalul de deservire și din mijloacele de transmisiuni. ◊ Marele cartier general = (în timp de război) organul suprem de conducere a armatei în frunte cu comandantul său suprem. ♦ Loc (întărit) unde staționează trupele timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren, cu efective mari de unități; tabără. 3. Fiecare dintre părțile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupă. [Pr.: -ti-er] – Din fr. quartier. Vezi definitia »

SPICIFÉR, -Ă adj. care poartă spice. (< fr. spicifère) Vezi definitia »

ARIER- elem. „în urmă”. (< fr. arrière) Vezi definitia »

VERNIÉR s.n. Dispozitiv al unor instrumente de măsură care permite citirea unor fracțiuni din scara principală; nonius. [Pron. -ni-er. / < fr. vernier]. Vezi definitia »

MODELÉR, -Ă s. m. f. modelator. (< engl. modeler) Vezi definitia »