IMPÚBER, -Ă adj. (Liv.) Care n-a ajuns la pubertate. [< fr. impubère, cf. lat. impubes]. Vezi definitia »

CENTROMÉR s. n. regiune prin care cromozomul se atașează de fibrele fusului în timpul diviziunii celulare. (< fr. centromère) Vezi definitia »

ETÉR¹ I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obținut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil și inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent în industrie, în medicină etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosferă, cer, văzduh. (< fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer) Vezi definitia »

AMILOBACTÉR s.m. Microb anaerob care atacă amidonul, zahărul și celuloza, producând acidul butiric. [< fr. amylobacter]. Vezi definitia »

STRÍNGHER s. n. grindă longitudinală în osatura unei nave, care rigidizează bordajul. (< germ. Stringer) Vezi definitia »