FERNAMBÚC s.n. Lemn de Brazilia de culoare roșiatică, folosit la fabricarea arcușurilor. [Var. pernambuc s.n. [ < germ. Fernambuk(holz), cf. Pernambuc – provincie din Brazilia]. Vezi definitia »

CUC, cuci, s. m. 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupăză. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus. Vezi definitia »

STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [Var.: (înv.) ștuc s. n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc. Vezi definitia »

cealmúc s.m. sg. (reg., înv.) pământ galben (pentru lipit), chipici, ceamur, lut, imală, muruială. Vezi definitia »

pungiúc s.n. (înv.) ornament pentru stofe, pentru țesături (făcut din mărgele). Vezi definitia »