ZÉNDĂ s.f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele sacre mazdeene (Avesta), atribuite lui Zoroastru. [< fr. zend]. Vezi definitia »

TERÍNĂ s.f. (Franțuzism) Supieră de pământ ars. ♦ Vas de pământ pentru încolțirea semințelor în floricultură. ♦ Vas de pământ în care se fierbe sau se păstrează carnea. [Cf. fr. terrine, it. terrina]. Vezi definitia »

ȘARNIÉRĂ s.f. 1. Balama. 2. Încheietura celor două valve ale cochiliei unei moluște. 3. Punct de joncțiune al unui sistem de fortificații, al unei cute geologice, al unei articulații etc. 4. Fâșie de hârtie gumată îndoită în formă de V, cu care se lipesc mărcile poștale în albume. [Pron. -ni-e-. / < fr. charnière]. Vezi definitia »

brîncă (-ci), s. f. – 1. Anghină. – 2. Săricică (Salicornia herbacea). – 3. Erizipel. Gr. βράγχος „anghină” (Cihac, I, 38 și II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beiträge, 26). DAR se referă la sb. brnka, pe care îl derivă din sl. brekno „a inflama”, dar care pare mai curînd că provine din rom. (Candrea, Elementele, 407). Vezi definitia »

POLITRÓPĂ s.f. Curbă care reprezintă o transformare politropă. [< germ. Polytrope]. Vezi definitia »