OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susținere, de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. ♦ (Fig.) Constituție internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature]. Vezi definitia »

AN-LUMÍNĂ s. m. Unitatea de măsură astronomică egală cu distanța parcursă de lumină într-un an tropic, adică 9.460 miliarde km. Vezi definitia »

ELITROSTENÓZĂ s. f. îngustare patologică a vaginului. (< fr. élytrosténose) Vezi definitia »

AMILODEXTRÍNĂ s. f. Polizaharidă obținută prin hidroliza parțială a amidonului. – Din fr. amylodextrine. Vezi definitia »

MUCOPOLIZAHARÍDĂ, mucopolizaliaride, s. f. Substanță alcătuită din polizaharide și proteine, care se găsește în organismul animalelor, ca parte constitutivă a cartilajelor. – Din fr. mucopolysaccharide. Vezi definitia »