restitúție (-ți-e) s. f., art. restitúția (-ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

iorgangeríe s.f. (reg.) 1. meseria iorgangiului (plăpumarului). 2. atelierul și prăvălia în care se vindeau iorgane (v.). Vezi definitia »

MENISCECTOMÍE s. f. ablațiune a unui menisc (2). (< fr. méniscectomie) Vezi definitia »

RINOLALÍE s.f. Tulburare a vocii, datorită modificărilor rezonanței cavităților nazale; rinofonie. [Gen. -iei, / < fr. rhinolalie, cf. gr. rhis – nas, lalie – vorbire]. Vezi definitia »

INFRAMICROBIOLOGÍE s.f. Știință care studiază inframicrobii; virusologie. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < infra- + microbiologie]. Vezi definitia »