fistíc (fistíci), s. m. – 1. Arbore din țările calde cu fructe conținînd sîmburi comestibili. – 2. (S. n.) fructul fisticului. – Var. (înv.) fîstîc. Tc. fistik, arab. fostuq, per. festuq (Șeineanu, II, 173; Lokotsch 620; Ronzevalle 124), cf.ngr. φυστίϰι, alb. festek (Meyer 100), lat. med. festechum, fr. fustet, sp. alfóncigo, port. fistico; cf. forma paralelă din per. pistaq, de unde ngr. πιστάϰη, lat. med. pistacia, fr. pistache, sp. pistacho, sl. pistikŭ. – Der. fistichiu, adj. (înv., verde gălbui; înv., extravagant), din tc. fistiki; fîstîci, vb. (a tulbura, a năuci, a zăpăci), probabil aluzie la culoarea palidă care caracterizează tulburarea, cf. sfecli; fîstîceală, s. f. (confuzie). Vezi definitia »

ZINCOGRÁFIC, -Ă, zincografici, -ce, adj. Care se întrebuințează în zincografie, de zincografie. – Din fr. zincographique. Vezi definitia »

CENÓTIC, -Ă adj. evacuator, purgativ. (< fr. cénotique) Vezi definitia »

SEMÍTIC, -Ă adj. care aparține semiților; semit. ♦ limbi če = grup de limbi vorbite în Asia occidentală și Africa de nord (araba, ebraica, egipteana). (< fr. sémitique) Vezi definitia »

CIÁNIC, -Ă, cianici, -ce, adj. v. FULMINIC. (În sintagma) Acid fulminic = izomer al acidului cianic care, împreună cu metalele, formează săruri explozive. – Din fr. fulminique. – [DEX '98] Vezi definitia »