Definita cuvantului stăpânitor
STĂPÂNITÓR, -OÁRE, stăpânitori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. ♦ Care domină; dominant, dominator. II. S. m. și f. 1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor. 2. Proprietar, posesor, stăpân. – Stăpâni + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăpânitor
CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur). Vezi definitia »
IUTIȘÓR adv. (Pop.) Nici prea iute, nici prea încet; potrivit de iute; repejor. – Iute + suf. -ișor. Vezi definitia »
POANSONATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în poansonare. (după fr. poinșonneur) Vezi definitia »
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór. Vezi definitia »
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Din asana + suf. -tor. Vezi definitia »