MOTÍV s. n. I. rațiune, cauză care determină o acțiune, un sentiment. ◊ pretext; mobil. II. 1. cea mai mică unitate melodico-ritmică a unei idei muzicale cu un profil și un sens propriu; parte a unei teme, capabilă să devină de sine stătătoare, în dezvoltare. 2. element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 3. temă, idee fundamentală a unei opere literare. (< fr. motif, it. motivo, germ. Motiv) Vezi definitia »

EXECUTÍV, -Ă adj. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor. (< fr. exécutif) Vezi definitia »

ASIMILATÍV, -Ă adj. care are însușirea de a asimila. (< fr. assimilatif) Vezi definitia »

PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo]. Vezi definitia »

ADMONITÍV, -Ă adj. care admonestează. (< fr. admonitif) Vezi definitia »