VIRATÓR s. n. (mar.) dispozitiv de virare a parâmelor. (< vira + -tor) Vezi definitia »

DIRECTOR, directoare, s.m. 1. Care indică o linie de condută care îndrumează o activitate. 2. Care dirijează ceva, care indică directia. 3. persoană care conduce o instituție, o întreprindere etc. Vezi definitia »

zdrobitór² (reg.) s. n., pl. zdrobitoáre Vezi definitia »

POLIFLÓR, -Ă, adj. (Despre miere, polen) Provenit de la mai multe specii de flori. – Poli- + flor[i]. Vezi definitia »

DIVIZÓR, divizori, s. m. Număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg. ◊ Divizor comun v. comun. ♦ Împărțitor. – Din fr. diviseur, lat. divisor. Vezi definitia »