leáfă (léfe), s. f. – 1. Partea scobită a unei linguri, găvan. – 2. Polonic de lemn, lingură de lemn. – 3. Mai de lemn, paletă, rachetă. – 4. Lamă, tăișul unor instrumente. – 5. Capătul daracului. – Var. (Bucov.) leașcă. Germ. Löffel „lingură”, prin intermediul săs. leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; DAR). Vezi definitia »

VÁZĂ s. f. vas pentru flori; glastră. (< fr. vase) Vezi definitia »

BIOSFÉRĂ s. f. totalitatea plantelor și animalelor care trăiesc pe pământ, în aer și în apă. (< fr. biosphère) Vezi definitia »

pontoarcă, pontoarce s. f. 1. (intl.) unealtă de mărimea unei pile de unghii folosită la forțarea portierelor mașinilor. 2. (la pl. – cart.) pachet incomplet de cărți de joc. Vezi definitia »

TRICOCEFALÓZĂ, tricocefaloze, s. f. Boală provocată de tricocefali și caracterizată prin anemie, enterită și unele tulburări nervoase. – Din fr. trichocéphalose. Vezi definitia »