schílă (-le), s. f. – Cîine, cățel. Ngr. σϰύλα „cățea” (Bogrea, Dacor., I, 267; Graur, BL, IV, 114). Cuvînt rar, neînregistrat în dicționare. Legătura cu (s)chelălăi „a lătra”, propusă de autorii citați, este improbabilă. Vezi definitia »

a râde ca muta la înghețată expr. (d. femei) a practica felația. Vezi definitia »

ORTÓZĂ s.f. Feldspat potasic de culoare roșiatică-cenușie sau gălbuie; ortoclaz. [< fr. orthose]. Vezi definitia »

șilădíță, șilădíțe, adj. f. (reg.; despre mori) care nu are pietrele ferecate. Vezi definitia »

BRĂZDĂTÚRĂ, brăzdături, s. f. (Rar) Brazdă (1). – Brazdă + suf. -ătură. Vezi definitia »