UZÁNȚĂ, uzánțe, s.f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzanțe diplomatice = totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza) Vezi definitia »

BARABÁNCĂ, barabance, s. f. (Înv. și reg.) Tobă. – Din rus. baraban. Vezi definitia »

GLÁNDĂ s. f. (anat.) organ (epitelial) care produce o anumită secreție. (< fr. glande) Vezi definitia »

MORÁLĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care cuprinde anumite idei, concepții, convingeri privind normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate. 2. (Fam.) Mustrare, dojană. 3. Parte a unei fabule care conține o învățătură; concluzie moralizatoare desprinsă dintr-o scriere literară. [Cf. fr. morale, lat. moralis]. Vezi definitia »

irodíță, irodíțe, s.f. (pop.; mai ales la pl.) ielele, zânele rele. Vezi definitia »