călí (călésc, călít), vb. – 1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg. – Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire). Vezi definitia »

bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f. Vezi definitia »

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă Vezi definitia »

BOUTROS GHALI, Boutros (n. 1922), jurist și om politic egiptean. Ministru de Externe (1977-1991). A reprezentat Egiptul la negocierile de pace cu Israelul de la Camp David (1978). Secretar general al O.N.U. (din 1992). Vezi definitia »

rătălí, rătălésc, vb. IV refl. (reg.) a se retrage. Vezi definitia »