VESTÍGIU, vestigii, s. n. (Livr.) Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Vezi definitia »

ASÉDIU s. n. încercuire cu forțe armate a unui oraș, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ♦ stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. (< it. assedio) Vezi definitia »

DESTINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care fixează o destinație. [Pron. -riu. / cf. fr. destinatoire, lat. destinatorius]. Vezi definitia »

-LÍNIU elem. lino¹-. Vezi definitia »

SAMÁRIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. samarium) Vezi definitia »