ORATÓRIU s.n. 1. Edificiu (capelă, paraclis, încăpere etc., situate de obicei în mănăstiri, biserici) rezervat reuniunilor făcute pentru rugăciuni. ◊ Ordinul Oratoriului = ordin călugăresc catolic de „buni vorbitori”, întemeiat la Roma în sec. XVI de Philippo de Neri. 2. (Muz.) Lucrare vocal-simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică pentru cor, soliști și orchestră; (p. restr.) cantată. 3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine și asociații religioase. [Pron. -riu. / cf. lat. oratorium, it. oratorio, fr. oratoire]. Vezi definitia »

MICROINTERVÍU s. n. interviu scurt; miniinterviu. (< micro¹- + interviu) Vezi definitia »

POTPURÍU s. n. 1. aranjament muzical din fragmente extrase din opere, operete sau din melodii cunoscute, fără o strânsă legătură între ele. 2. (fig.) amestec de lucruri diverse; amalgam. (< fr. pot-pourri) Vezi definitia »

nihiú! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă câinii sau alte animale. Vezi definitia »

STÁGIU s.n. 1. Timp de practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ♦ Stagiu militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar. 2. Perioadă, etapă, stadiu de pregătire; situație tranzitorie. [Pron. -giu. / cf. lat. stagium, fr. stage]. Vezi definitia »