SULIMENEÁLĂ, sulimeneli, s. f. (Înv.) Sulimenire. 2. Suliman (1) [Var.: sulemeneálă s. f.] – Sulimeni + suf. -eală. Vezi definitia »

cánă (cắni), s. f. – Vas cu toartă care servește la băut. – Var. cănată. Se consideră în general reprezentant al germ. Kanne, prin intermediul sl. (bg., sb. kana, rus. kana, Cihac, II, 39) sau al lat. canna (Meyer, Neugr. St., III, 26), cf. fr. cannette, norm. canne „urcior”. Apare și în ngr. ϰάννα, de unde provine mr. În rom. nu pare probabilă der. directă din lat., fiind vorba de un cuvînt de origine germanică, și posibil tîrzie. Lohovary 320 îl explică prin pre-indoeurop. Der. cănățue, s. f.(ceașcă), cf. sb. kanatica; cantă, s. f. (vas, oală, urcior), cf. sb., mag. kanta. Vezi definitia »

ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. Vezi definitia »

uțupínă, uțupíne, s.f. (reg.) vită, dobitoc. Vezi definitia »

XILOGRÁMĂ s.f. Clișeu tipografic în lemn prin gravare. (din fr. xylogramme) Vezi definitia »