TÓRȚĂ, torțe, s. f. 1. Faclă. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare. [Var.: (înv.) tórție s. f.] – Din it. torcia. Cf. fr. torche. Vezi definitia »

DÍPLOMĂ, diplome, s. f. 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta. 3. (În evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii etc. – Din fr. diplôme, lat. diploma. Vezi definitia »

BRÁGHINĂ s. f. Varietate de struguri cu boabe rare, roșii, care se coc devreme. Vezi definitia »

ciocolată, ciocolate s. f. 1. (eufem.) țigan, țigancă. 2. (la sg. – tox.) canabis, hașiș. Vezi definitia »

TÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliță pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco]. Vezi definitia »