CÁPSĂ s.f. 1. Dispozitiv de închidere făcut din piese care se îmbucă una în alta și care servește la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2. Inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. Piesă (de sârmă) cu care se prind mai multe hârtii, foile unei cărți etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminantă, care se folosește la armele de foc, la mine etc. pentru a face să explodeze încărcătura. 5. Capsulă (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel]. Vezi definitia »

TUBERCULÓZĂ s. f. boală infectocontagioasă cronică, produsă de bacilul Koch, manifestată prin leziuni localizate în plămâni și în alte organe, în (bronho)pneumonie, cu distrugeri extinse ale plămânului etc.; ftizie. (< fr. tuberculose, germ. Tuberkulose) Vezi definitia »

PARATIROÍDĂ, paratiroide, adj. (În sintagma) Glandă paratiroidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele patru glande cu secreție internă, situate înapoia glandei tiroide, care au un rol în metabolism. – Din fr. parathyroïde. Vezi definitia »

a pune la pastramă expr. a ucide; a distruge. Vezi definitia »

CIANÍNĂ s.f. Materie colorantă albastră, cu caracter bazic, folosită ca sensibilizator fotografic pentru radiațiile infraroșii. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanine, cf. gr. kyanos – albastru]. Vezi definitia »