CUPÉLĂ s.f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. [< fr. coupelle, cf. engl. copper – piele tăbăcită]. Vezi definitia »

trúșcă, trúște, s.f. (reg.) curcă. Vezi definitia »

VISCEROPTÓZĂ s.f. (Med.) Deplasare, cădere a viscerelor, datorită unui defect al organelor lor de suspensie; splanhnoptoză. [< fr. viscéroptose, cf. lat. viscera – viscere, gr. ptosis – cădere]. Vezi definitia »

BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos care se găsește în corpul oamenilor și al animalelor și în care se strâng unele secreții ale organismului. Bășica fierii. ♦ Bășică (1) (scoasă din corpul animalelor) uscată și întrebuințată la făcutul pungilor, burdufurilor etc. ♦ Organ intern al peștilor, de forma unui balonaș, plin cu un amestec de gaze care le ajută la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă. De vânt bătut, ars de soare Și cu bășici la picioare (TEODORESCU). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. (Neobișnuit) Glob de sticlă; balon. [Var.: (reg.) beșícă s. f.] – Lat. *bessica (= vessica). Vezi definitia »

frișcă s. f. sg. spermă. Vezi definitia »