ZĂGÁZ, zăgazuri, s. n. 1. Stăvilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torențiale. 2. Fig. Opreliște, îngrădire, piedică, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă; braț derivat dintr-o apă curgătoare; scoc. 4. Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă stricăciuni; dig. – Cf. scr. zagata, zagatiti. Vezi definitia »

a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz expr. a se lăuda înainte de reușită. Vezi definitia »

namáz, namázuri, s.n. (înv.) fiecare din cele cinci rugăciuni zilnice prescrise de Coran mohamedanilor. Vezi definitia »

PAVOÁZ, pavoaze, s. n. Ansamblu de drapele sau de lumini pe care le arborează o navă cu ocazia unor solemnități. – Din fr. pavois. Vezi definitia »

OBRAZ cherestea, pingea, șorici. Vezi definitia »