Definita cuvantului planimetrie
PLANIMETRÍE s.f. 1. Operație de determinare și de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. ♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operații. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometria plană. [Gen. -iei. / < fr. planimétrie, cf. lat. planus – plan, gr. metron – măsură].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu planimetrie
LARINGOSCOPÍE s. f. examinare optică a laringelui cu laringoscopul. (< fr. laryngoscopie) Vezi definitia »
PSIHOPATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază tulburările activității psihice. [Gen. -iei. / < fr. psychopathologie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boală, logos – știință]. Vezi definitia »
IMUNOHEMATOLOGÍE s. f. ramură a hematologiei care studiază proprietățile antigenice ale elementelor figurate ale sângelui și nervilor și ale diferiților anticorpi care pot exista în serul sangvin. (< fr. immuno-hématologie) Vezi definitia »
POLIURÍE, poliurii, s. f. Simptom clinic caracterizat prin eliminare de urină în cantitate mai mare decât cea normală. [Pr.: -li-u-] – Din fr. polyurie. Vezi definitia »
HEMOGLOBINOMETRÍE s.f. (Biol.) Determinare a cantității de hemoglobină din sânge. [Gen. -iei. / < fr. hémoglobinométrie]. Vezi definitia »