MALÁR, malare, adj. (În sintagma) Os malar (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase ale craniului, situate în părțile laterale ale feței, dedesubtul orbitelor. – Din fr. malaire. Vezi definitia »

VETERINÁR, -Ă I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist în medicina veterinară. (< fr. vétérinaire, lat. veterinarius) Vezi definitia »

CĂCIULÁR, căciulari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română. – Căciulă + suf. -ar. Vezi definitia »

cântar, cântare s. n. aparatul genital bârbătesc (cu penisul erect plasat între testicule). Vezi definitia »

SOFÁR s. n. (mar.) sistem de navigație în care poziția navei este determinată cu ajutorul undelor hidroacustice. (< engl. sofar) Vezi definitia »