Definita cuvantului celnic
célnic (célnice), s. n. – Bară frontală la juvelnic. Sl. čelnikŭ, de la čelo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celniță, s. f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subțiri), din sl. čelnica „frontal”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu celnic
AUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la autografie. [< fr. autografique]. Vezi definitia »
PRONOSTÍC s. n. 1. ipoteză, previziune referitoare la desfășurarea unor evenimente, întreceri sportive etc. 2. previziune a evoluției ulterioare a unei boli. (< fr. pronostic) Vezi definitia »
UROPOIÉTIC, -Ă adj. Referitor la uropoieză. [Pron. -po-ie-. / < fr. uropoïétique]. Vezi definitia »
SCÉNIC, -Ă, scenici, -ce, adj. 1. Care aparține scenei (1), privitor la scenă. ◊ Spațiu scenic = parte a scenei expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor. Perspectivă scenică = vedere de ansamblu a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului, de teatru. – Din fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus. Vezi definitia »
RADIOSCÓPIC, -Ă, radioscopici, -ce, adj. Care aparține radioscopiei, privitor la radioscopie. [Pr.: -di-os-] – Din fr. radioscopique. Vezi definitia »