Definita cuvantului centură
centúră (centúri), s. f. – Curea, cordon, cingătoare. Fr. ceinture. – Der. centiron (var. cinturon, vulg. cintiron), s. n., din fr. ceinturon.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu centură
PROTOSULFÚRĂ s.f. Cel mai puțin bogat în sulf dintre derivații sulfurați ai unui corp. [< fr. protosulfure]. Vezi definitia »
rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive. – Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »
ETILÉNĂ, etilene, s. f. (Chim.) Etenă. – Din fr. éthylène. Vezi definitia »
ciubotă, ciubote s. f. 1. mitocan. 2. (peior.) ofițer sau subofițer din armată sau poliție. Vezi definitia »
AEROGRÁMĂ s. f. 1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poșta aeriană; imprimatul însuși. 2. diagramă aerologică prin repartiția verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc. (< fr. aérogramme) Vezi definitia »