ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artiști. 3. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble. Vezi definitia »

SÚPLU, -Ă adj. 1. Cu mișcări grațioase; mlădios, flexibil. 2. (Fig.) Lipsit de fermitate; servil; ușor adaptabil. [< fr. souple, cf. lat. supplex]. Vezi definitia »

návlu (návluri), s. n. – Taxă de închiriere a unei nave. – Mr. navlu. Ngr. ναῦλον (Tiktin; Gáldi 213), cf. alb. navlë, tc. navlun. Sec. XIX. Vezi definitia »

GÁBLU s.n. Fronton triunghiular ascuțit care încununează un portal (în special în arhitectura gotică). [< fr. gable]. Vezi definitia »

binoclu s. n. sg. ochi. Vezi definitia »