CABLU¹ (‹ fr., engl.) s. n. 1. Element sau organ flexibil de susținere și de tracțiune, realizat prin cablare. ♦ C. fără fine = c. cu capetele legate astfel încît să formeze un circuit închis, folosit în transmisiuni, în transporturi cu elevatoare, cu benzi suspendate sau cu raclete etc. C. purtător = c. de susținere constituind elementul conducător în tracțiunea electrică feroviară. 2. Conductă electrică alcătuită dintr-unul sau din mai multe conductoare uni- sau multifilare izolate, acoperite cu material de umplutură și îmbrăcate într-o manta etanșă, acoperită (la c. armate) cu învelișuri metalice protectoare; sînt utilizate pentru transmisiunea energiei electromagnetice la frecvență industrială (c. electrice de energie), pentru transmisiunea semnalelor de telecomunicații (c. electrice de telecomunicații) etc. ♦ C. coaxial v. coaxial. Vezi definitia »

CINECENÁCLU, cinecenacluri, s. n. Atelier de creație al cineaștilor amatori. – Cine[ast] + cenaclu. Vezi definitia »

ANSÁMBLU s.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparțin aceluiași domeniu; totalitate. ◊ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de artiști. ♦ Formație muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri și soliști sau cor. [Pl. -uri, -le. / < fr. ensemble]. Vezi definitia »

OCTÚPLU, -Ă adj. De opt ori. // s.n. Mulțime, grup, compuse din opt unități. [< fr. octuple]. Vezi definitia »

BINÓCLU s. n. 1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanță. 2. pansament care acoperă amândoi ochii. (< fr. binocle, lat. binoculus) Vezi definitia »