ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. Vezi definitia »

ETERNÍT s. n. (Constr.) Azbociment. – Din germ. Eternit, fr. éternit. Vezi definitia »

ARGĂSÍT¹ s. n. Faptul de a argăsi. – V. argăsi. Vezi definitia »

ÎNNOMOLÍT, -Ă adj. v. înnămolit. Vezi definitia »

PLUTĂRÍT s. n. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute¹); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutașului¹; plutărie (2). – V. plutări. Vezi definitia »