lăbar, lăbari s. m. (obs., peior.) onanist. Vezi definitia »

fălcár, fălcáre, s.n. (reg.) parte a frânelor la cai. Vezi definitia »

REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transportă, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire. Vezi definitia »

FERPÁR s.n. (Liv.) Scrisoare prin care se anunță nașterea, căsătoria sau moartea cuiva. [Pl. -re. / < fr. faire-part]. Vezi definitia »

BARBÁR, -Ă s. m. f. 1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine. 2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor. 3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. ◊ (adv.) în mod crud, sălbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus) Vezi definitia »