MĂSLINÁR, măslinari, s. m. (Rar) Negustor de măsline; p. ext. băcan. – Măslină + suf. -ar. Vezi definitia »

TĂBĂCÁR, tăbăcari, s. m. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac², timar, argăsitor. – Tabac² + suf. -ar. Vezi definitia »

CENUȘÁR, (1) cenușare, s. n., (II, III) cenușari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc. în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secție dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii. ♦ Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. ♦ Soluție de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude și îndepărtarea epidermei. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. II. S. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima). – Cenușă + suf. -ar. Vezi definitia »

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire. Vezi definitia »

CUGUÁR s. m. puma. (< fr. cougouar) Vezi definitia »