TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură. Vezi definitia »

CAPERĂ, capere, s.f. Mugurii floriferi, încă verzi, ai caperului (Capparis spinosa), conservați în oțet sau vin, sunt utilizați drept condiment sau garnitură la diferite preparate culinare. Fiind foarte scumpi, adesea sunt folosiți drept surogat mugurii florali sau semințele încă verzi de călțunași (Tropaeolum majus). Vezi definitia »

cârnoseálă, cârnoséli, s.f. (pop.) chin, necaz. Vezi definitia »

MECONÍNĂ, meconine, s. f. Alcaloid obținut prin hidroliza narcotinei, care produce convulsii. – Din fr. méconine. Vezi definitia »

ACIDÓZĂ s.f. (Med.) Creștere a acidității sângelui în urma unor tulburări funcționale în organism. [< fr. acidose]. Vezi definitia »