NOVÁ vb. tr. a supune (o obligație) unei novații. (< fr. nover, lat. novare) Vezi definitia »

OBIECTIVÁ, obiectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma în valori cu existență obiectivă. ♦ Refl. A deveni obiectiv (I 1). – Din fr. objectiver. Vezi definitia »

TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa. Vezi definitia »

UNDEVÁ adv. Într-un loc oarecare, într-o direcție oarecare, la o persoană oarecare. ♦ (Precedat de prep. „de”) De la cineva, de la o persoană oarecare, dintr-un anumit loc. ♦ (Precedat de prep. „pe”) Printr-un loc oarecare, într-un anumit loc. – Unde + va. Vezi definitia »

iová s.f. (înv.) impozit, contribuție, dare impusă de Sultan creștinilor din Turcia. Vezi definitia »