a se hârși cu lumea expr. a se deprinde (cu necazurile, cu nevoile). Vezi definitia »

pătlăgeá (pătlăgéle), s. f. – s. f. – 1. Tomată (Solanum Lycopersicum). – 2. Vînătă (Solanum melongena). – Var. (Mold.) platagea, (Olt.) platagea, (înv.) pătlăgeană, pătlăgică. Mr. pătlăgeană, megl. pitligeani. Tc. patlican, din per. badinğan „vînătă” (Șeineanu, II, 287), cf. ngr. παπλιζάνα, alb., bg., sb. patliğan, cat. albergina (› fr. aubergine), sp. berenjena, rus. baklažan. – Der. pătlăginiu, adj. (brun, vînăt). Vezi definitia »

MÁNDEA s. f. invar. (Arg.) Persoana care vorbește, care se adresează cuiva. – Din țig. mande. Vezi definitia »

CERCEVEÁ, cercevele, s. f. Cadru în care este fixat geamul la o fereastră sau la o ușă; lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei, în care sunt montate geamurile. [Var.: gergeveá, giurgiuveá s. f.] – Din tc. çerçeve. Vezi definitia »

frunceá (-éle), s. f. – (Înv.) Frunte. – Mr. frînțeauă „sprînceană”. Lat. fronticella (Candrea-Dens., 658; DAR). Sec. XVII. Cf. frunte. Vezi definitia »