pripí (pripésc, pripít), vb. – 1. A se grăbi, a se zori. – 2. A se coace, a se încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. – 3. (Mold.) A surprinde. – Var. Mold. prichi. Cuvînt probabil rezultat din confuzia a două cuvinte sl., pripešti „a arde, a pîrli” și prispĕti „a se grăbi”, de unde un *pripĕti, cf. bg. pripiram „a se grăbi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Der. pripac, s. n. (înv., văpaie, dogoare); pripeală (var. Banat pripală), s. f. (grabă; dogoare, fierbințeală); pripec, s. n. (căldură sufocantă), cf. bg. pripek, sb. pripeka; pripelnic, adj. (grăbit, precipitat); pripie, s. f. (înv., precocitate). Vezi definitia »

SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump. Vezi definitia »

pópí¹ interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele. Vezi definitia »

stropi, stropesc v. t. (er.) a ejacula. Vezi definitia »

AZÁPI (‹ tc.) s. m. pl. (În ev. med., în Imp. Otoman) Ostași turci (pedeștri) care trăiau din prada de război. Vezi definitia »