ÚMLAUT s. n. fenomen fonetic constând în palatalizarea vocalelor a, o, u în limba germană. ◊ tremă (1) care se pune deasupra acestor vocale. (< germ. Umlaut) Vezi definitia »

REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut. Vezi definitia »

BÉZOUT [bezu], Étienne (1730-1783), matematician francez. A elaborat o teorie generală a ecuațiilor algebrice. Vezi definitia »

STRĂNÚT, strănuturi, s. n. Strănutat. – Din strănuta (derivat regresiv). Vezi definitia »

SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput. Vezi definitia »